SĂ-NCHINĂM PAHARUL…
Ne-a sosit toamna bogată,
Printre meri, pruni și gutui…
Dup-o vară-ndelungată,
Poposit-a-mbelșugată,
Precum o rugam destui,
Că, de cald fost-am sătui…
Auriu, soare de miere
Și roziu cerul în zori…
Pline crengi în mlădiere,
Se îndoaie-n adiere,
Vântul răscolind fiori…
Zboară cârduri de cocori…
S-au copt strugurii-n podgorii,
Pe crengi frunza se usucă
Și-n ajunul sărbătorii,
Coșărci strâng culegătorii,
Ca-n butoi mustul s-aducă,
Să bem vin, cu miez de nucă…
În hambare am pus sacii,
Din grânar s-avem ce coace…
Pâinea noastră și colacii,
Mămăliga, cozonacii,
Când sosi-va iarna-ncoace,
Cu îngheț și promoroace…
Să-i-nchinăm veseli paharul,
Toamnei, până să ne plece…
Mulțumindu-i ei de darul
Și Celor de Sus de Harul,
Pan’ să cadă bruma rece,
Și-n vântoase să ne sece…
MAI STAI TOAMNĂ, UN’ TE DUCI ?
Când eram copilă mică și mai hoinăream prin crâng,
Adunam frunzele toamnei, spulberate cu duiumul…
Mă ademeneau culori, ca-n buchete să le strâng
Din celea ce vântul smulge și vârtejurile le frâng,
Ca să le presez prin file, în ierbarul meu, albumul,
Păstrând toamnelor parfumul…
Dar și azi mângâi conturul, nu mă satur de culoare,
Roșii, galbene-arămii, toamna-și pune pe tarabă,
Sau-nșirate în lungi salbe, sau mătăsuri și covoare,
Să ne fure ochii-n vrajă și în dans să ne-nconjoare,
Până să ne vină ploaia, să le-adune vântu-n grabă,
Că, pe nimeni doar nu-ntreabă…
Mă mai văd iar ca atunci, alergând, jucând șotron,
Să mă iau ades la harță, cu vântul poznaș și rău,
Ce-mi făcea pe fiorosul, așezat pe-al toamnei tron,
Dar mă ascundeam de el, dând fuguța în șopron,
Pe la uși să-l las să geamă și să urle ca dulău,
Cât la lună, cât în hău…
Și acum vine să fure, destrămând a toamnei vrajă,
De îți vine să te ascunzi, când îți vâjâie prin uluci…
Însă fac eu pe viteaza, nu mă prinde el în mreajă,
Cu vătraiul îl aștept, după poartă stând de strajă
Și-n grădină de îl văd, îl alung c-un pumn de nuci…
Mai stai toamnă, un’ te duci ?
——————————————-
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
16 octombrie, 2018