FLORI DE DOR
Cât de dor îmi este azi de tine
Și ce mult mi-aș dori să-mi vii…
Te-aștept în toate zilele senine,
În nopțile-nstelate, cu luni pline,
Te-aștept… alaturea să-mi fii !
Mi-e dor, de ochii-ți de smarald,
Să-i citesc ce vor să-mi spună…
Cuibărindu-mă la pieptul cald,
În lacul iubirii tale să mă scald,
Inima să ți-o aud bătând nebună !
Mi-e dor, de brațul cum mă frânge,
De șoaptele arzânde la ureche…
Pătrunse-n suflet și în sânge,
Cum de emoții îmi vine-a plânge,
De-o dragoste fără de pereche !
Mi-e dor să-ți respir adânc parfumul,
De respirația caldă îmi este dor…
Să ne învăluie în rotocoale fumul,
Pe-al extazului ne ducă drumul,
Cât mai departe, să ne poarte-n zbor !
Mi-e dor de clipele trecute-mpreună,
Când alergam pe străzi hai hui…
Mi-aud încă glasul cum răsună,
Lumii întregi dorind să-i spună,
Că nu-i pasă de părerea nimănui !
Numai cu tine mi-e sufletul boem…
Doar lângă tine simt nestăvilit fior…
Nu te las prada timpului, mă tem,
Mi-e iarnă fără tine și te chem,
Pustiu îmi este și… mi-e dor !
SUFLET VAGABOND
Vagabond mi-e sufletul pe tărâmuri pustii,
Încercând să-mi găsesc printre stele drumeagul…
Pe unde pășesc, nu cunosc… cum să știi ?
Mă duc și mă-ntorc pe cărările argintii,
Sperând să-mi găsesc liman, ca pribeagul…
Nimeni nu mă oprește, nu am nicio teamă,
Pe drumurile mele, călător sunt, hoinar…
Socoteală nu dau, nu plătesc nicio vamă,
Sătulă-s de ieftinele roluri de melodramă,
Pe scenetele lumii, ce-mi decurg rutinar !
S-evadez vreau din mrejele vieții comune,
Cu opreliști, cu gratii, în colivie sărman…
Din cenușă, ca Sfinx să renasc și… minune,
Să ies spre lumină zburând din genune,
Lăsând totu-n urmă, ce mi-a fost de arcan !
Vagabond voi umbla prin idealuri și vise,
Închizând poarta-n urmă-mi la orice trecut…
Comori de trăiri de prin sipetele-nchise,
Frâu liber las lor și cuvintelor nescrise,
Ca sfârșitul să-l schimb cu un nou început !
————————————
Anna-Nora ROTARU
Atena, Grecia
22 februarie 2019