FRUNZE CĂRUNTE
Ferestrele toamnei aduc adieri de furtună
pe umăr de creangă
pe frunză în dungă
până și zarea știe că va fi tot mai scurtă
și negrul luminii o va îmbrăca într-o vreme trecută
că în curând ochiul din ceruri va picura steluțe în prefață
răscolind nostalgia adormită în lanuri de gheață
doar sufletul meu călător pe o trecere a verii
mai vede în verde venirea ta din vedenii
mai crede în pașii ce-i vom lăsa pe-o cărare de munte
să ne ducă mereu prin pădurile cu frunze cărunte
braț la braț
răscolind anotimpul cu fericirea de a fi
mereu esența
din timpul petrecut în iubiri.
——————————
Anghel Zamfir Dan
25 septembrie, 2018