ALINĂ
Alină-mi dorul de tine alină-mi,
cu o pală de gând, cu o mângâiere divină,
privește-mă în timp ce te ating
tremurând și înfășoară-mă tandru întrun vis
inventat de curând.
Îmi era așa dor să-ți simt gustul
buzelor înfierbântate,
umerii să îți cuprind cu vorbe în alint
înmuiate,
să-ți simt carnea crudă
cum inventează povești de iubire
să mă pierd în neanturi
coborându-mă în tine.
Ce-ți tremură formele ascunse în suspine
ce-mi arde privirea chipul tău dezvelit
ce frumos rătăcim amândoi pierduți în veline
pagini nescrise de iubire în cuvânt.
Alină-mă, alină marină
și urcă-mă în vârful acela de munte promis
să-mi pierd calea și drumul și sensul ursit,
doar atingeri visate să am în gând
doar tu în suspine să mă învălui
cu tremurul trupului tău dezvelit.
——————————
Anghel Zamfir Dan
1 octombrie, 2018