SĂRAC DE MAMĂ, SĂRAC DE TATĂ
Sărac de mamă, sărac de tată
Cu lacrimi îndurerate, printre străini eu am plecat
Pentru un colț amar de pâine, copilul singur l-am lăsat.
Trecut-au anii în pribegie,
Copilul mare se făcu,
Crescut cu pâine chinuită,
El nu mă mai recunoscu.
Acolo sus în deal la vie,
O cruce mare a răsărit,
Sub ea se odihnesc părinții,
Uitați de atâta pribegit.
Sărac de mamă, sărac de tată
Sub ei pământul s-a surpat,
Iar eu cu inima îndurerată
Peste mormânt m-am aplecat,
Pământul tot l-am frământat,
Cu lacrimi arse l-am udat.
O mână caldă m-a atins pe umăr,
Era copilul de altădat’,
Cu o voce stinsă m-a întrebat
Pe unde-ai fost?
Unde-ai umblat?
———————————-
Anca-Maria DAVID
12 octombrie, 2018