Vesel cânt
Destinul îmi arată un deget şi-nţeleg
că am ajuns la ultima răscruce.
Întrezăresc golgota cu-aceeaşi veche cruce
şi simt că n-am ce drum să mai aleg.
Dar florile speranţei le culeg
şi le sărut întruna,ca să nu se usuce.
Resping orice durere îmi aduce
bătrâna resemnare pe care o reneg.
Am răguşit? Nu-mi pasă. Vesel cânt
şi chiar dacă n-am aripi, un tineresc avânt
către frumosul ţel dorit mă poartă.
Las amintirea-n pace şi chiui în acum
cu sufletul în flăcări, spărgând orişice poartă
o aflu încuiată pe-orice drum
————————————–
Anatol COVALI
București
8 decembrie, 2018