ÎNFRUNTARE
Copilul care mai zburdă-n mine
zâmbeşte tandru, cu ochi senini
şi c-o iubire ce-mi face bine
din al meu suflet culege crini.
Tânărul vesel, plin de speranţe
care sub cnuturi nu a gemut,
din sentimente adună gloanţe
şi răni închide cu un sărut.
Bărbatul mândru de-a sa solie
îmi strânge mâna c-un gest firesc
şi-n al meu sânge pacea adie
când parcă aripi din nou îmi cresc.
Cel de acuma, uimit că viaţa
s-a vrut o clipă, un fulger doar,
zâmbind priveşte destinu-n faţă
spunând : Ce tânăr mă simt şi par !.
4 august 2019
Bucurie
– sonet –
Lumea-i a mea în clipa asta sfântă,
cât vezi cu ochii eu într-însa sunt.
În tot ce era trist, urât şi crunt
lumina-n chip de mii de păsări cântă.
Sufletu-mi iar cutează şi se-avântă
şi şterge al durerii negru grund,
râd fericit în loc să mă încrunt,
mă bucur că tristeţea-a fost înfrântă.
Nu-mi pasă că-mplinirea e târzie,
oricând poţi să te bucuri de splendori.
Admir vrăjit aceste noi culori
ce au în ele-atâta gingăşie.
În inimă, în gânduri şi în pori
mi-au înflorit grădini de bucurie.
5 august 2019
În doi
– sonet –
În doi tristeţea pare mai uşoară
fiindcă amarul ei îl împărţim
când câte un surâs ne oferim
făcând să pară iarna primăvară.
În doi speranţa-i vie, visul zboară
şi-atâta timp cât o să ne iubim,
doar daruri din destin o să primim
şi nicio spaimă n-o să ne mai doară.
În doi şi lumea veche pare nouă,
căci se aprind şi aştrii ce se sting,
când vieţile care mereu înving
acelaşi ţel frumos au amândouă.
În doi chiar bruma ni se pare rouă,
când splendide petale pe noi ning.
6 august 2019
————————————–
Anatol COVALI
București
August 2019