Mai îmi pare şi azi
Mai îmi pare şi azi câteodatã
cã-n zadar stau şi-aştept la rãscruci.
Fericirea mai vine fardatã,
anii-mi stau uneori pe butuci.
Nu-i tot timpul splendoare în iarbã,
mai mi-e greu, uneori mai suspin,
totuşi viaţa-mi vrea zilnic sã soarbã
doar ce este frumos în destin.
Sunt convins cã speranţa e-n stare
sã alunge tristeţea oricând,
dacã-îţi laşi fericirea sã zboare
şi te-avânţi, lângă dânsa, cântând.
Nu-i posibil ca viaţa sã fie
un continuu extaz în sublim.
Pentru zâmbetul din bucurie
deseori, îndurând, suferim.
Alãturi
Stau alãturi
de cel mai bun prieten al meu,
Creatorul tuturor celor
vãzute şi nevãzute.
Faţã cãtre faţã,
ochi cãtre ochi,
gânduri cãtre gânduri.
La un moment dat
îmi ia palmele
şi mi le mângâie
cu tandreţe.
Lumina zâmbetului sãu cald
îmi pãtrunde
în suflet şi în inimã
bucurându-le.
Ştiu totul,
îmi spune zâmbind,
îţi cunosc peregrinãrile
prin coclaurile greşelilor,
dar vãd în fiinţa ta
susurând încontinuu
izvoarele iubirii,
aud codrii iertãrii
fremãtând de viaţã
şi sunt mulţumit
cã nu m-ai fãcut de ruşine
în lumea în care
pentru o scurtã vreme
te-am trimis.
Mã bucur
cã m-ai simţit întotdeauna
lângã tine
şi cã ţi-ai dat seama
cã sunt pretutindeni.
De aceea
îţi mai dau un rãgaz,
te mai las pe aceastã copie
a vieţii veşnice
sã însãmânţezi
şi sã culegi
recoltele pentru care
ai fost menit.
Şi mâine e o zi !…
Şi mâine e o zi !…Sper c-o să fie
şi zori-or să-mi surâdă când din ei
o să culeagă viaţa mea târzie
ai bucuriei splendizi ghiocei.
Şi mâine e o zi !…De voi trăi-o
am să o strâng cu dragoste la piept
spunându-le-ndoielilor adio,
mergând prin ea pe drumul cel mai drept.
Şi mâine e o zi !…O zi pe care
am s-o trăiesc frenetic şi intens
sperând mereu într-o continuare
printr-un destin ce-a fost frumos şi dens.
Şi mâine e o zi !…Cred c-o să vină
şi nu în întuneric am să pier,
căci sufletul meu plin e de lumină,
iar inima e-un strop de-albastru cer.
—————————–
Anatol COVALI
București
15 februarie 2018