TRIOLETE
Ferestrele speranţei
Ferestrele speranţei au fost sparte
şi-al deznădejdii vânt urlă tehui
prin sufletele noastre, frunze moarte.
Ferestrele speranţei au fost sparte,
doar de decepţii zilnic avem parte
şi-n noi aproape totul este şui.
Ferestrele speranţei au fost sparte
de când părem a fi ai nimănui
Hoţia e în floare
Hoţia e în floare. Toţi borfaşii
se îmbulzesc să ia din ţară tot
acum când au în mânecă toţi aşii.
Hoţia e în floare. Toţi borfaşii
fură-n delir şi îşi bat joc de laşii
ce tac sub palma trasă peste bot.
Hoţia e în floare. Toţi borfaşii
ne sărăcesc şi la mezat ne scot.
Mizerie
Mizerie, mizerie cumplită !
Aşa umili parcă nicicând n-am fost
în ţara pe durere răstignită.
Mizerie, mizerie cumplită !
Mai e puţin şi-n ea o să ne-nghită
şi o s-o ducem zi de zi mai prost.
Mizerie, mizerie cumplită,
care ne surpă-ncet rost după rost.
Mă-năbuş
Mă-năbuş de revoltă şi de silă
văzând atâta linişte-mprejur
şi-atât de multe suflete de-argilă.
Mă-năbuş de revoltă şi de silă
privind cât de sărmană şi umilă
e existenţa fraţilor din jur.
Mă-năbuş de revoltă şi de silă
că lângă ei, umil, şi eu îndur.
Mi-e teamă
Mi-e teamă că deruta-i permanentă
şi că nicicând n-o să ne revenim
cât timp în noi speranţa e absentă.
Mi-e teamă că deruta-i permanentă,
că viaţa nu va fi măcar decentă
şi că săraci lipiţi o să murim.
Mi-e teamă că deruta-i permanentă,
că nu vom apuca să ne trezim.
Plâng, ţară
Plâng, ţară, pe-al tău umăr cu durere
fiind convins că nu am să rezist
s-apuc să văd dorita înviere.
Plâng, ţară, pe-al tău umăr cu durere
că la aşa cumplită sfâşiere
neputincios şi îngrozit asist.
Plâng, ţară, pe-al tău umăr cu durere
văzând al tău prezent atât de trist.
————————————–
Anatol COVALI
București
2 octombrie, 2018