Stau în regret
Stau în regret scrâşnind, mã zbucium în frãmânt,
mã tem de frigul crunt ce-ncepe sã mã-ngheţe,
cioplind înfrigurat în orişice cuvânt
statui ce mã privesc, din lacrimi, cu tristeţe.
Sunt singur, derutat, dar nu sunt un învins,
încã mai cred, mai sper şi mai colind prin vise.
Durerea n-a fãcut din mine-un simplu ins
nici când mi-am îngropat speranţele ucise.
Dar nu pot sã surâd, nu pot sã fiu senin
când peste tot în jur danseazã numai umbre,
când zilele ce trec şi cele care vin
se-aseamãnã cumplit, fiind la fel de sumbre.
Îmi port ca pe un scut destinul, stând ascuns
în cenuşiul lui, într-o continuã pândã,
ce sper că va ţâşni cândva ca un rãspuns
la tot ce pare-acum necruţătoare-osândã.
————————————–
Anatol COVALI
București
15 martie 2019