Singuri noi…
Nu afară sunt dușmanii,
ci în noi roiesc din plin
când ne irosim toți anii
ce se duc și nu mai vin.
Viața este doar o clipă
și ne batem de ea joc
prin continua risipă
de speranță și noroc.
Dumnezeu fu mână spartă,
dar în sac nu ne-a vârât
și de-aceea când ne ceartă
ne uităm la El urât.
Căci pe lume tot nimicul
cât ar fi de prost și bleg
crede că este buricul
universului întreg.
Doar în clipa cea din urmă
înțelegem în sfârșit
că acest destin de turmă
singuri noi ni l-am croit.
1991
————————————–
Anatol COVALI
București