Printre dinți
Spun și iar spun,dar nimeni nu m-ascultă.
Urechi de vată holde năpădesc,
căci anu-acesta e recoltă multă
de surditate și de nefiresc.
Chiar de-or să-ncerce botniță să-mi pună
eu voi urla la dânșii printre dinți :
Lume nebună, nu mai fi nebună
și nu te mai tot vinde pe arginți !
Prea mult neant mereu ne înconjoară
ca să ne dăm întruna cei mai mari.
Suntem un biet popor și-o biată țară
ce călărim de-o vreme pe măgari.
De tot ce-a fost de rasă și pur sânge
ne-am bătut joc și-apoi ne-am lepădat.
Am avut har în a lovi și-a frânge,
în a spurca tot ce era curat.
Uitați-vă în jur. Nu vă-nspăimântă
atâta murdărie la un loc ?
Dacă vă e această Țară sfântă,
de ce cu-a ei iubire faceți troc ?!…
1991
————————————–
Anatol COVALI
București
Un poem frumos curgător, dens și armonios, ce transmite un mesaj puternic despre țară și popor. Felicitări autorului!