UN NOU DESTIN
Mi-am luat cu mine sufletul şi iată,
de-o vreme colindăm în viitor,
dorind să nu avem nicio erată
şi să trăim cel mai fantastic zbor.
Ce am lăsat în urmă e-o comoară
pe care-am îngropat-o în trecut,
ca să nu am de dus nicio povară
când totu-n jur îmi e necunoscut.
Atâta ştiu, că voi învinge-oriunde
şi-oricând,fără să dau niciun rateu,
fiindcă îmi simt dorinţele fecunde,
tânjind să-nvingă-orice şi-oricum mereu.
Simt că încep destins o viaţă nouă
în care nu mai am niciun eşec,
având în loc de brumă numai rouă
şi-uitând că mi-e sortit cândva să plec.
Un nou destin m-a-mbrăţişat cu-adoare
şi-mi dă cu dărnicie noi puteri,
ca să ridic în ce-a rămas altare
din care să-mi surâdă primăveri.
29 iulie 2019
Final
Nu mai suntem cei care-am fost odată.
Am obosit şi am îmbătrânit.
Dar sufletele tot la fel arată,
chiar dacă viaţa-n ele-a mai cioplit.
Ne farmecă superbe sentimente
care-au rămas aceleaşi, nu s-au stins,
cu toate că de-odată în prezent e
o iarnă grea ce-a viscolit şi-a nins.
Când te ating mă trec şi-acum fiorii
ce m-au vrăjit la început de drum,
când luminoşi şi tandrii erau zorii
care îmi par la fel chiar şi acum.
N-am regretat nicicând că o-ntâmplare
pe-acelaşi ţărm de mare ne-a adus
şi-o dragoste, ce-a fost mistuitoare,
în ale noastre suflete a pus.
Ne-apropiem, încet-încet, de clipa
care pe amândoi ne va mâhni,
când îngerul iubirii, cu aripa-i
ocrotitoare, ne va despărţi !…
28 iulie 2019
Actorul
Îşi admiră visurile care
pe-a ursitei scenă joacă des
tragedii sau comedii uşoare
ce-i aduc un nesperat succes.
Arlechini, paiaţe, colombine,
comici şi tragedieni sadea
ţin să nu se facă de ruşine
când sunt puşi noi roluri a juca.
Spectatorii-aplaudă şi strigă:
„Bravo!“, „Bis!“ şi tropăie de zor,
iar succesul şi mai mult obligă
visul travestit într-un actor.
Doar când se retrage în cabină
şi când fardu-îşi şterge de pe chip,
viaţa cade grea, ca o cortină,
şi-n oglinzi zăreşte-un om, un tip.
27 iulie 2019
————————————–
Anatol COVALI
București
Iulie 2019