Oază
Sfârşitul verii.
Se duc cocorii.
Simt în toţi porii
jarul plăcerii
când scutur merii
şi-mi mângâi zorii
şi-am în podgorii
struguri puzderii.
Dulce femeie
a vieţii mele
plină de stele
şi curcubeie,
de căi lactee,
de viorele
şi rândunele
printre-alizee!
Ce fericire
c-ai fost menită
să-mi fii iubită
şi-a ta iubire
să îmi inspire
viaţa rănită,
dar plămădită
de împlinire!
Eşti încă-amiază
chiar dacă-s seară.
Viaţa-mi te ară
şi rod visează.
Iarnă de groază
poate s-apară
cât primăvară
e-n a ta oază.
————————————–
Anatol COVALI
București
5 ianuarie 2019