Nu ştiu
Nu ştiu nici când, nu ştiu nici unde
şi cum din lume-am să dispar,
dar sper că am să pot pătrunde
nu-n întuneric, ci în clar.
Nu ştiu ce viaţă mă aşteaptă,
căci sunt convins c-am să trăiesc,
dar cred că judecată dreaptă
în Univers am să găsesc.
Nu ştiu ce voi lua cu mine
în tolba mea cu amintiri,
căci cele bune par puţine
chiar dacă-s pline de rodiri.
Nu ştiu,dar ştiu că-acea plecare
mă va mâhni, fiindcă ador
pământu-acesta drag pe care
am putut fi făuritor.
————————————–
Anatol COVALI
București
19 mai 2019