Anatol COVALI: Nu-mi aparţin

Fac ceva nou
şi-l văd ca pe-un tablou

din cea mai preţioasă galerie.

Mă risipesc
întruna c-un firesc

ce pare alint tandru când adie,

pentru că vreau
ca din surplus să dau,

să nu-mi rămână totul numai mie.

Pictez pe dor
şi bucium în major

cu o nemărginită dărnicie

ce nu-i al meu,
dar ce-am simţit mereu

c-ar fi putut, de-aş fi dorit, să fie.

Şi-ncet, încet
vă dau un nou poet

care cântând se crede ciocârlie.