Navă
Ţară dragă, patrie sărmană,
cu ochi roşii de atâta plâns
şi în piept c-o dureroasă rană,
inima ce doar dureri a strâns.
Te-a-mbrăcat Cel Sfânt în curcubeie
şi cu drag te-a binecuvântat,
dar copiii tăi într-o scânteie
sufletul solar ţi l-au schimbat.
Plâng străbunii noştri de ruşine
că urmaşii lor n-au nimic sfânt,
îşi bat joc necontenit de tine
când privesc destinul tău înfrânt.
Nu există nicio perspectivă.
Te-au adus în cel din urmă hal.
Pari o navă care în derivă
n-o să mai atingă niciun mal.
————————————–
Anatol COVALI
București
1 aprilie 2019