Mai ţii minte ?…
Mai ţii minte, Doamnă,
prima bucurie
ce-a-nflorit târzie
într-o zi de toamnă?
Sufletul mă-ndeamnă
să-ntreb de-ţi adie
blândă-n reverie
şi ce mult înseamnă.
Mai putea-vom oare
să trăim vreodată
clipa minunată
şi copleşitoare
când eram răcoare
şi-arşiţi totodată
şi-aveam viaţa toată
pentru-a-i da grandoare?
Încă eşti fierbinte
în a mea fiinţă
plină de dorinţă,
încă mai ţin minte
magicele ţinte
scrise-n năzuinţă
când doar biruinţă
ne ieşea-nainte.
Stau în amintire
plin de încântare
mirat cum de oare
astfel de iubire
veşnic e-nnoire
minunată care,
în splendore-i are
stropi de nemurire !…
————————————–
Anatol COVALI
București
3 noiembrie, 2018