E iarnă ?…
E iarnă. Iarnă-afară,
însă în noi e toamnă,
iar viaţa ne îndeamnă,
zâmbind, să ni se pară
că este-o primăvară,
ce alt destin înseamnă,
că soarta ne condamnă
ca tineri să fim iară.
Degeaba ramuri scuturi
şi-mi spui că-ţi par uscate.
Ciudata-mi voluptate
vede doar zbor de fluturi.
Tânjesc după săruturi,
visez îmbrăţişate
superbele păcate
din dragile-nceputuri.
Pădurea prinde viaţă.
Auzi cum se frământă?
Păsări în ea iar cântă,
izvoare se dezgheaţă.
Nu mai e frig şi ceaţă.
Zboruri spre-azur se-avântă.
În trupul ce se zvântă,
de lacrimi, e verdeaţă.
Să nu te temi de iarnă
cât o să fim alături.
Poate imense-omături
necontenit să cearnă.
Mansardei o lucarnă
îi vom deschide-n lături
şi-om trâmbiţa spre hături
din a iubirii goarnă.
————————————–
Anatol COVALI
București
3 ianuarie, 2019