De nu erai
De nu erai cu mine, sunt convins
că aş fi fost de multe ori învins
de viaţa dură,
ce jubilează când nu ai curaj
şi-n loc de-ntreg îţi dă o firmitură,
sau un miraj.
Numai cu tine-alături am putut
munţi de-îndoieli din calea mea să-i mut
şi să am parte
de bucuria că neîncetat
trăiesc nu-ntr-un bordei cu geamuri sparte,
ci-ntr-un palat.
De-aceea te iubesc şi-ţi multumesc
că drumul lângă tine-a fost firesc,
fără hârtoape,
că am ajuns , gândind mereu la fel,
să fim până la urmă-atât de-aproape
de-al nostru ţel.
Ştiu că-i târziu, că în curând plecăm,
dar hai să râdem, să ne bucurăm
de împlinirea
ce vieţii noastre nu i-ar fi zâmbit
dacă în noi nu clocotea iubirea
ce ne-a unit.
————————————–
Anatol COVALI
București
27 septembrie, 2018