De n-aş visa
De n-aş putea visa ar fi totuna
cu a avea căluş şi-a-mi rupe struna.
Fără de vis
aş fi ca-ntr-un abis
unde n-ar fi nici soarele, nici luna,
ci doar, imens,
un întuneric dens
lipsit de sens şi-amar ca mătrăguna.
Cum aş putea
trăi făr’ de-a visa
că vii şi-atunci când şuieră furtuna
şi că râzând
de straniul meu gând
mă laşi să te zidesc, să-ţi pun cununa
plină de spini
pe care, fără vini,
s-o porţi de dragul meu tu, blânda, buna
ce-n multe-ai fost
desăvârşitul rost,
şi unică-ai rămas întotdeauna.
————————————–
Anatol COVALI
București
12 aprilie 2019