Cum…
Cum fericirea mi-a adus
acest prezent fãr’ de pereche
iluminând al meu apus
şi-nseninând lumea mea veche…
Cum am uitat de-orice dureri,
când iernile mele geroase
s-au preschimbat în primãveri,
înmiresmate şi frumoase…
Cum de nu-mi pasã de trecut,
ci doar prezentul mã încântã
şi cum de nerecunoscut
mã iau cu grijile la trântã…
Cum în sfârşit am înţeles
cã doar acela care strânge
în a lui viaţã rod ales
poate oricând şi-orice înfrânge…
————————————–
Anatol COVALI
București
17 martie 2019