Anatol COVALI: Cum…

Cum…

 

Cum fericirea mi-a adus
acest prezent fãr’ de pereche
iluminând al meu apus
şi-nseninând lumea mea veche…

Cum am uitat de-orice dureri,
când iernile mele geroase
s-au preschimbat în primãveri,
înmiresmate şi frumoase…

Cum de nu-mi pasã de trecut,
ci doar prezentul mã încântã
şi cum de nerecunoscut
mã iau cu grijile la trântã…

Cum în sfârşit am înţeles
cã doar acela care strânge
în a lui viaţã rod ales
poate oricând şi-orice înfrânge…

————————————–

Anatol COVALI

București

17 martie 2019

Lasă un răspuns