Cât timp !…
Cât timp a trecut ! Incredibil !
Alaltăieri parcă a fost
măcelul acela oribil
ce nu a avut niciun rost.
Căci, iată, la fel este totul,
stăpânii-s aceiaşi, ci doar
schimbat-am la cârmă despotul
punând unul mai panglicar.
Că liberi suntem e-o minciună.
Trăim izolaţi şi închişi
în carcera asta străbună,
de-o viaţă stupidă ucişi.
Trec anii pe rând şi speranţa
cerşeşte în zdrenţe plângând,
scuipată mereu de-aroganţa
călăilor care ne vând.
Şi-o cruntă tristeţe e-n toate,
căci mulţi nu mai credem deloc
că-n viaţa aceasta se poate
s-avem şi un dram de noroc !
1992
————————————–
Anatol COVALI
București