Bucurie
Tristeţa mea surâde şi o simt
cum vrea în lacrimi zâmbetul să-şi pună,
dar eu mă-mpotrivesc fiindcă presimt
că vremea ce-o să vină va fi bună.
Nu mai vreau gânduri negre care dor
şi inima mi-o strâng ca într-un cleşte,
când încă de speranţe mă-nfior
şi-a sufletului pajişte-nfloreşte.
E-aşa uşor să nu mai vrei să plângi,
să-nmugureşti visând c-o tinereţe
venită din senin te-a pus să strângi
buchete mari de tandră frumuseţe.
Nu-mi pasă că afară ninge des
şi-n mine cresc încet-încet nămeţii,
când pot să-i dau un altfel de-nţeles,
plin de candoare şi iubire, vieţii !
————————————–
Anatol COVALI
București
6 iunie 2019