transparenţă
prindeţi lebedele şi fluturii albi
tundeţi pomii înmuguriţi
dintre zidurile trupului meu
culegeţi crinii înfloriţi
să nu se comnfunde anotimpurile
lăsaţi-mi verdele pădurilor
rădăcinile ierbii
ce frumos ning cuvintele-n cimitirul
florilor de gheaţă
mi-e teamă de puterea iernilor calde
ce-mi topesc literele sub streaşina minţii
mi-e mâna prea aspră şi rece
soarele a făcut ţurţuri
ce seamănă cu pleoapele mele
atunci când muşchiul moale-mi înveleşte trupul
când rădăcinile plopilor mă înjunghie
lăsaţi fluturii albi să zboare
şi lebedele
să nu mai confund anotimpurile
Fulgi de zăpadă
-sonet-
Ai spus că vine iarna peste noi…
că ne vom pierde noaptea prin zăpadă,
eu te-am rugat să ne desprindem goi
de-acest pământ, dar nimeni să nu vadă.
Pierduți am fost prin fulgi ca doi condori,
ne-am îmbrăcat cu straiele zăpezii,
pluteam sculptând arcuşuri şi viori,
cântam zdrobind furtunile amiezii.
Purtam în irişi albe flori de gheață,
în trupul nostru rece viscolea:
,,Adorm iubite, ninge sau e ceață?”
,,Răspunde-mi!”peste gându-mi troienea.
,,Să nu adormi!” mi-ai spus… ,,mai arde foc”,
la pieptu-ți cald mai e un singur loc…
——————————–
Ana PODARU
30 decembrie, 2018