ŞTII CE E STRANIU
Că nu te mai găsesc în buzunarul de la piept
Te-am pierdut , cum şi fotografia pătată cu ţuş
Din vremea când florile erau încă flori
Iar tu mi le dăruiai rupându-le din album
După ce îţi trecuseşi aripa peste ele
Îţi duseseşi fluierul la gură, ocalina
Naiul, experimentând, Dumnezeu ştie de ce,
Pentru că motiv de supărare nu era în niciun sunet
Eu tratam toate culorile primăverii la fel
Culoarea regină , e drept, îmi era cea mai aproape
Îi simţeam mirosul august, plenitudinea
Îi studiam coroana regală
Precum şi lenjeria intimă
Nicio hienă nu era înăuntru
Doar mohairul verde al unui timp fericit
Şi emoţiile însemnate cu plus şi minus
Semne precise, de atracţie, de comuniune,
De aceeaşi factură şi propoziţii simple
Ce nu puteau naşte confuzii
Care, la un moment dat, te-ar fi putut crede
Actorul ucis pe ecran
În ambuscada unor sentimente
Excesiv etalate
Într-un orizont de lumină abstract
———————————–
Ana ARDELEANU
6 aprilie 2019