SETE DE LUMINĂ
E departe zâmbetul
dulcei veri
care dezgolea iubirea
sub stele pâlpâitoare
în ritmul respirației apei
de–a lungul țărmului.
Își îndoaie privirea
luna plină în ceață;
Clipele se evaporă
în tăcerea nopții,
Amuțesc codrii
afundați în umbre.
Profunda singurătate
își face cuibul
printre felinarele stinse.
Toamna, du–mă
pe aripile păsărilor migratoare
spre țările calde: încă mi–e sete
de lumină si zori limpezi.
Du–mă acolo, unde natura
nu-și schimba culoarea;
unde dragostea se naste
printre pletele palmierilor
și dansează pe note
de rafale nocturne.
Acolo voi aștepta dimineața
pentru a–mi stinge setea
la izvorul de lumina
al zorilor limpezi.
————————-
Alla TONU
Chișinău, Moldova