IERTAȚI-MĂ, IUBIȚII MEI
Sunt călător, lovit de valuri și vânturi durut,
În calea mea spini de mâhniri se înalță,
Cu roua ochilor ca pe flori îi stropesc, și tăcut
Înstrăinată și singură merg, spre nostalgic amurg
Fără popas, fără zâmbet, speranță.
Călător, cu-mpletite cărări, drum străin, neumblat,
Cu nămeți troieniți, zăvorâte cetăți, lanț pe ușă
Iartă-mă taică, mormântul tău depărtat și uitat
Mă cheamă din nou, dar cum drum să-mi croiesc
Printre valuri, furtuni și cenușă?
Iartă-mă maică scumpă, sufletul meu plin de dor,
Zboară spre tine mereu, visând cuibul nostru
Iertați-mă iubiții mei, eu sunt călător
Zbuciumat gândul meu, printre ceți răzbătând
E mereu lângă sufletul vostru.
————————-
Alla TONU
Chișinău, Moldova
25 noiembrie, 2018
Foto – Internet