Și-s însetat de tine, la fel ca prima dată
Pe scări de gânduri te cobori, din amintirea grea
Vinu-mi surâde galeș, cu gustul tău de fată
Ce nu l-aș da vreo clipă pe toată viața mea.
Te undui ca sirena, prin gândurile-mi tulburi
Și rozele-ţi din plete îţi sângeră timide
Cu mâna ta de înger, începi ca să mă bucuri
Și-mi torni plăcerea dulce, cu zâmbete candide.
Te sorb dintr-o privire, agonizând în taină
Când ochii tăi, jăratec mi-aruncă-n încăpere…
Amiaza-mi pare-o pată, lipită de-a mea haină
Clepsidra-mi cerne anii, și lutul mă tot cere.
Și-n ochii mei e zarea, atât de sângerândă,
Ca gura ta de fragă, din vinu-mi parfumat…
Umil, să mor în taină, cu o așa osândă
Tu să îmi fii călăul, și-aș mai muri o dat’
Mă-mbracă noaptea iară, cu zâmbetul tău dulce,
Carafa-mi este goală, dar eu sunt plin de tine…
Luna îmi cântă tandră, la harpă, să mă culce
Și-aș vrea în pat de roze, să fii doar tu cu mine.
În zori, ibricul urlă, i-un șuierat în gară
Din care îmi apare-un înger, prin aburi de cafea…
Tu m-ai ucis aseară, mi-ai fost călăul, iară,
Iar eu, un foc nestins, cum mi-este dragostea.
——————————–
Alina CRISTIAN
1 mai 2019