Fă-mă Doamne-o lacrimă,
Să m-așez pe un obraz…
Coborâtă dintr-un nor
Ce-mi apasă pe grumaz.
Fă-mă Doamne-o pasăre,
Cu aripi largi, ţesute-n ceruri…
Să mă poarte peste lumi,
Peste dorurile-mi grele.
Fă-mă Doamne, un fluture,
Să culeg culori din flori…
Să-mpletesc viaţa cuiva…
Dintr-un fir de curcubeu.
Fă-mă Doamne-o apă lină,
Să alin setea cuiva…
Să mă soarbă cu nesaţ,
Să nu mă poată nicicând uita.
Fă-mă Doamne, anotimpuri,
Cum viaţa e schimbătoare…
Să pun vara într-un zâmbet,
Iarna să fiu așteptarea.
Fă-mă Doamne, o vioară,
Cu arcușul fermecat…
Sa îmi cânt tristeţea-n lume,
S-adorm în visul cuiva…
Fă-mă Doamne-o punte-n mare,
Să unesc lumile toate;
Să pașesc fără de teamă,
Apele ce-s tulburate.
Fă-mă Doamne, o speranţă,
Să m-agaţ de cineva…
Să îmi spună două vorbe
Ce destinul mi-ar schimba.
Fă-mă Doamne, un înger bun,
Să fac strajă la o ușă…
Dă-mi aripi de s-ar putea,
Să îmi port povara grea.
Fă-mă Doamne, nemurirea,
Nemurirea fericirii…
S-o pot dărui cuiva,
Să-mi păstreze amintirea.
——————————–
Alina CRISTIAN