Dragă mamă, sunt departe
Dar mă gândesc la tine nopţi…
Parcă-ţi văd privirea blândă,
Reflectată în oglindă
Ştiu că-n dorurile tale
Mă evoci şi mă aştepţi
Eu, din altă ţară, mamă,
Îţi simt mâna cum m-alintă
Mi-este dor de tine, mamă!
Când mi-e rece pân’ la oase,
Parcă-mi intră frigu-n pleoape…
Tu mă suni la telefon,
Din departe spre departe.
Atunci norii mi se-adună,
Parcă ar veni de-acasă
Să îmi spună: noapte bună!
Să mă facă o măiastră
Pasăre cu vânt din vest
Şi cu aripile mele,
Să mă-ntorc în zbor celest.
De-aici îţi spun că-mi este bine,
Ca să te liniştesc un pic,
Deşi mi-e munca grea şi-n mine
Rămân ades fără nimic…
Un spaţiu gol de-nstrăinare
Şi-un drum de praf, şi-un drum de bice
Pe care crucea eu mi-o port,
De la tine pân’ aice.
O cruce ce-o purtăm mai toţi
Străini de fraţi, părinţi, bunici…
Iar eu, în cântec despre „mama”
Îţi simt lacrima aici;
Peste munţi şi peste ape
Străbătând întinse spaţii,
Din departe spre departe,
Cum mai scriu scrisori, soldaţii.
Pentru mine tu rămâi
O eternă primăvară…
Oricât drum ar fi din gară,
Ce uneşte-o altă gară.
Şi-ntr-o zi, cu aripi large,
Când viorile petrec
Mă voi reîntoarce-acasă,
Voi veni să nu mai plec.
——————————–
Alina CRISTIAN
Iulie 2019