Drum
La margini de timp,
culorile se amestecă,
se estompeză,
până la desacralizare.
Cenușiu, drumul
pornind din azi
spre nicăieri,
se pierde ușor
și palid,
în pădurea stranie
a cuvintelor – porți,
a cuvintelor – ruguri,
într-un sepulcru inutil
înconjurat de cântece de lebădă,
săpat în cenușa nestinsă
a unui Phoenix,
așteptând să renască
la fiecare răspântie,
la fiecare sfârșit,
ca o fantasmă
plângându-și nemurirea.
–––––––––––––
Alin CUCURUZAN
13 iulie, 2018