Tămâia zăpezii
A prins a-nvârti albe litere
un fum alunecând prin iarba iernii
Ninge tăcerea peste cuvinte
troienindu-le-n icoane de uitare
Umbra-n solzi de șarpe
despletește timpul
și se curbează spații
în miracolul unei mantre
Tors în oglindă, alunecă un gând
în ceara ninsorii dezvelind o clipă
peste haosuri nenăscute.
absența ta, curcubeu împietrit în lacrimă
o-nnoadă inima-n zumzet eliptic
de fiecare atom dintr-un fulg.
În oarba noapte a infinitului
tămâia zăpezii aprinde hotare
și-n plâns de licornă o stea
tremură pe fruntea iubirii.
—————————–
Alice PUIU
Decembrie, 2018
Imagine: Michael Lang – „ Visions of eight”