Ropot cromatic
Prin artera orei șamanica spirală
înnoadă-n cenușa sângelui ecouri
din noaptea frunzelor încărunțite
pe fruntea uitatului cer.
Stele rănite se-agață agonizând
de scheletul de fum al oglinzii,
printre vertebre de tăcere
se-ncolăcește palma unui gând
încrustat cu noduri de-așteptare
de-un trunchi cu rădăcinile răstignite
în somnul unei păsări,
se-nvârt în metania lăcustelor de jar
umbre ruginite-n trupul toamnei,
beau un strop din paharul cu vise
și-mi pulsează o scoică de tristețe
dospind în pleoapă,
hotarele clipei se-adună-n ora zbârcită,
acolo un înger adoarme pe genunchii zăpezii
Prea albastru frigul din ceara arzând
fantomatic în miez de stea polară,
prea albă buza nopții pe care
bufnița-n metalul zării e-o geană
de lună abandonată la geamul ultimei năluci.
Buruieni despletite-n oase mă-nlănțuie-n
ruina din ropotul cromatic
aerul se sparge de țărmul aprins în flori de sare
și mă-nghite lumina….
––––––––––
Alice PUIU
16 octombrie, 2018
*Acuarelă de Tanya Shatseva