Fereastra
Stele desfac în crengi lumina,
vârfurile copacilor în zigzag taie cerul
Degetele fluidelor umbre
acoperă noaptea cu semne
ce-n somn teluric dăinuiesc,
din trupul inimii gândul lui alfa
și zborul lui omega palpită
în fiece miez al zilei
și-nnodă visul cu lacrima pietrei
în care zeii și-au ascuns fața.
singurătatea din vocale
s-a-nfășurat în letania rotundă a lunii,
un zvâcnet în artere taie săgeată clipa,
în pătrate înfloresc consoane și
zăngăne lacătele trupului durerea
materiei reinventate de iubire.
Doar tu peste șoapte desenezi fereastra
prin care-mi zărești chipul îndrăgostit.
—————————–
Alice PUIU
Decembrie, 2018
Imagine: kelogsloops – @beautifulbizarremagazine