Ecuația uitării
Un ecou strecurat prin zăplazul de gânduri
târăște dâra unei ierni
profilate-n armura de umbre,
răstignit ca o pasăre oarbă un vis
sângerează străpuns de-o liniște înghețată
pașii tăi incrustează stele
pe-același drum pe care Ashaverus
a rătăcit în pupila văzduhului
somnul unei ore incerte
te smulgi pe tine însuți din oglinzi
măcinate-n noaptea rostogolită pe buze
ceasurile orașului au amuțit
pierdute în amurgul arzând fantomatic
sub pleoapă lacrimi și păcate,
se insinuează surâsul figurilor de ceară
în ecuația uitării,
doar cuvinte îngenunchează
pe țărmul speranței
cerând iertare iubirii.
—————————–
Alice PUIU
Decembrie, 2018
Imagine: Roland Palmaerts – watercolour