Cascada incantației
Inima împrăștie seara pe obrazul unui minut
Atins de profeția oarbelor stele
un timp deznoadă miracolul din țesătura de lut
Dăruiește un strigăt auz și văz despărțirii,
aceeași albă uitare
un scurtcircuit , un somn incendiat
dincolo de nebuloase ceruri
Trec singurătăți prin turma de cuvinte rătăcite,
lumina coase cu-argint de fluturi
ochiul unui vis rănit
iar prin ierburile gândului
oglinzi sugrumă șoapte cu funia tristeții
Buze vegetale mușcă pâinea
dospită-n somn de ghioc rotit
Auzi cascada incantației ?
Speranța desfrunzită-n ceață
își caută mirabila culoare,
în joc taumaturgic se stinge
o toamnă-ntr-un sărut
și trenuri răspândesc trecuturi paralele
Auzi cascada incantației ?
Ți-e însemnat sorocul în palma inimii.
—————————–
Alice PUIU
Noiembrie, 2018
Imagine: Viktoria Prischedko – watercolour