Timpul pe care îl trăim este cel al “globalizării”, al încercării lumești de a “uni” pe toți și toate sub o voință comună și sub o autoritate comună ambele ținând de lumea asta.
În fond “globalismul” este o religie și una nu tocmai nouă ba, aș zice, chiar foarte veche. “Turnul Babel” nu a fost alta decât “globalism” și sfârșitul lui îl știm bine. Încercarea neputincioasă de a “uni” sub semnul valorilor lumești, al închinării la idoli, este sortită eșecului. Oricum în momentul de față suntem confruntați cu acest “globalism” căruia îi fac temenele mulți,prea mulți, din complicitate directă cu negativitate pură, din mimetism, din incorectitudine sufletească, din prostie. “Globalismul” are susținători puternici și care știu înspăimântă. Lor li se alătură mercenarii de profesie, indivizii care se atașează că lipitorile oricărui trup în putere. În România îi vedem bine. Sunt intelectualii stipendiati de la stat și cei care s-au fofilat și și-au însușit edituri, case de publicitate, reviste; sunt cei care mișună în jurul revistelor susținute de la buget, ”găști” închise și fără vlagă. Iar tuturor acestora le stau deasupra “opoziția” politică, partide și formațiuni care se regăsesc sub semnul promovării sodomiei, anticreștinimsului și tuturor stărilor anti românești. Dar ei sunt trecători, „tigrii de hârtie” și în fond sunt o ispita. Iar, după cum știm, nu există nici o ispita, care să nu poată fi biruită, cu stăruință în rugăciune și trudă. Deci în momentul de față ceea ce trebuie să afle cei cinstiți sufletește este cum pot înfruntă “globalismul” duhovnicește, cum își pot salva identitatea personală de la nimicire ori irelevantă,lipsa de semnificație? Răspunsul ni-l da cu claritate Psalmul 136.
Ajunși, siliți, în exil, Poporul lui Dumnezeu se adună și (în splendidă tălmăcire a lui Dosoftei), ”La apele Vavilonului/ jelind de cetatea Domnului/acolo șezum și plânsem/la voroava când ne strânsem”.
Acei oameni erau captivi și siliți să trăiască după regula “globalistă”. Mai mult încă ei sunt îndemnați să cânte “cântările” Domnului,să dezvăluie intimitatea,sufletul lor în fața unor cuceritori fără urmă de înclinație ori sensibilitate duhovnicească. Bun înțeles că cei robiți nu fac ce li se cere ba mai mult, înșiși se întreabă cum ar putea face asemenea lucru în pământ străin. Iar aici aflăm răspunsul zilei de azi.
Putem fi robiți, putem să fim siliți , dar ne putem păstra identitatea,integritatea persoanei. Putem face asta trăind în duh credința și tradiția,păstrând și, încă mai bine, practicând, diferența dintre bine și rău,dintre curat și murdar ,tind vie în suflete moștenirea strămoșească..”Dacă am să te uit vreodată Sioane atunci uitată să fie dreptatea mea.”
“Globalismul”, ca toate înjghebările omenești va trece, sub voia Celuia care știe vremea și are puterea să vânture împărățiile acestei lumi ca pleava, dar ființa noastră intimă este pentru totdeauna și pe ea trebuie să o păzim cu toată strasnicia.
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, USA
9 martie 2019