Începutul lunii ianuarie, 2015 a fost tulburat de evenimente grave ce s-au petrecut în Paris, Franța.
Doi, relativ tineri mahomedani, au atacat redacția unei gazete satirice, „Charlie Hebdo”, și au ucis un număr de lucrători.
„Motivația” acestei crime sălbatice era, conform gândirii celor doi fanatici, răzbunarea onoarei Profetului Mohamed. Acea onoare ar fi fost atinsă de către gazeta pomenită prin publicarea unor caricaturi care, după părerea mea, erau de prost gust. Fără îndoială că acea crimă a fost o monstruozitate.
Dar dincolo de acest lucru câteva lucruri trebuiesc amintite.
Publicația „Charlie Hebdo” se „specializase” în producerea de caricaturi care, pentru credincioși, sunt blasfemii, sau în “ironii” etnice. La caz că asemenea ironii ar privi “poporul, zis, ales”, evident s-ar face plângeri în Consiliul de Securitate ONU.
Victima de preferință a acestor blasfemii era Creștinismul. Doar că exemplu, cu rușine și sincer cu scârbă, pomenesc un caz.
În numărul de Crăciun, la Nașterea Domnului, creștinii din Paris au fost „salutați” de către „Charlie Hebdo”, cu o „caricatură” înfățișând pe Fecioara Maria cu picioarele larg desfăcute și dând naștere unui copil cu figura nătângă. Această a fost „felicitarea” de Crăciun, Nașterea Domnului, a publicației „Charlie Hebdo”!
Pentru credincioși, fie ei Creștini, Musulmani sau orice altă, acest gen de „caricaturi” sunt provocări. Asemenea este dezgustator să aplici “neamurilor” streotipuri.
Recent publicația amintită a aflat de bine să o atace și batjocorească grosolan pe Simona Halep. Prezentând-o drept tzigancă adunătoare de fier vechi. Ma întreb cum ar fi reacționat “opinia internaționala”, ”apusul liberal” daca un ovrei era prezentat ucigând palestinieni sau practicând camăta sângeroasă (care nu este străină “poporului, asa zis, ales”). Oricum aceasta caricatură și în general toate stereotipurile derogative folosite de “apusul liberal” la adresa Neamului Românesc, ar trebui să tempereze cretinoidul entuziasm pentru “valorile” euro-atlanice.
În față provocărilor oamenii au reacții diferite: unii tac, alții murmură, alții reacționează, alții reacționează violent și câțiva pot reacționa foarte violent. În aceste condiții, considerând posibilitatea consecințelor, este mai cuminte să nu provoci.
Oricum, în acest context, enormele demonstrații, declarațiile eroice, prostească lozinca „Je suis Charlie” (personal nu vreau să fiu Charlie și nici nu vreau să îi împărtășesc soarta) au fost, iarăși după părerea mea, exagerate, fără rost și sincer de prost gust. Dar câteva lucruri trebuiesc lămurite și spuse limpede.
Se vorbește acuma despre „conflict între civilizații”. Care „civilizații”?
La nici un caz nu între Creștinism și Islam. Și una și altă dintre aceste civilizații au fost aproape egal batjocorite de către „Charlie Hebdo”. Pentru „globalism” și asociatul său, bătrână viperă „secularismul militant”, termenul de „civilizație” nu poate fi aplicat.
Dar mi se pare că evenimentele care au avut loc la Paris, Franța, la începutul lui ianuarie 2015 reprezintă ceva mult mai semnificativ.
Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Asta este un fapt și, conform cu vorba strămoșilor noștri veniți cu stindardele Romei, „contra factum non est argumentum”.
Felul, locul și mijloacele prin care El nu se lasă batjocorit sunt strict opțiunea Lui. Și, până acuma, opțiunile Lui s-au dovedit fără greș.
Ce s-a întâmplat publicației “Charlie Hebddo” ar trebui să fie un avertisment asupra pericolelor de a te juca cu focul. Ar trebui să fie avertisment pentru toți cei care provoacă, inclusiv minoritatea “alternativă” care ataca grosolan conceptul de “familie”. Uneori ceea ce merge roată are obiceiul să vină înapoi tot roată și tot uneori, cel care seamăn vânt culege furtună.
Ar fi bine să luăm aminte!
–––––––––––––
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
16 iunie, 2018