În Pateric aflăm o foarte pilduitoare apoftegmă legată de viața Sfântului Macarie Egipteanul,veacul al IV-lea d.Hr. : ”Povestea avva Macarie: umblând odată prin pustie am găsit o căpățână de mort aruncată la pământ. Și clătindu-o cu toiagul cel de finic, mi-a grăit căpățâna. Și am zis ei: tu cine ești? Și mi-a răspuns căpățâna: eu am fost slujitor al idolilor și al elinilor celor ce au petrecut prin locul acesta, iar tu ești Macarie, purtătorul de duh și în orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt în chinuri și te vei ruga pentru dânșii, se mângâie puțin. I-a zis ei bătrânul: care este mângâierea și care chinul? I-a răspuns lui: pe cât este de departe cerul de pământ, atâta este focul de dedesubtul nostru, fiindcă de la picioare până la cap stăm în mijlocul focului și nu este cu putință să se vadă cineva față către față, ci fața fiecăruia este lipită de spatele celuilalt. Deci când te rogi pentru noi, din parte vede cineva fața celuilalt. Această este mângâierea. Și plângând bătrânul, a zis: vai zilei aceleia în care s-a născut omul, dacă această este mângâierea muncii! I-a zis ei bătrânul: este altă muncă mai rea? I-a răspuns lui căpățâna: noi, ca cei ce nu am cunoscut pe Dumnezeu, măcar puțin suntem miluiți, iar cei ce au cunoscut pe Dumnezeu și S-au lepădat de El și nu au făcut voia Lui, dedesubtul nostru sunt. Și luând bătrânul căpățâna, a îngropat-o.”
Această apoftegmă cuprinde o învățătură de cea mai mare actualitate, referitoare la izolarea dintre oameni.
În momentul de față, în cele mai multe țări ale lumii, s-au introdus măsuri drastice de izolare a oamenilor. Până una altă oamenii sunt lăsați să trăiască în casele lor. Nu știm până când și nu știm dacă și atâta va mai fi îngăduit. Putem să ne facem iluzii câte vrem, putem să credem în bunele intenții ale guvernanților (deși, în urmă experiențelor acumulate, asta este efectiv dovadă de prostie), dar să nu ne imaginăm că izolarea este altceva decât o crâncenă pedeapsă. Aici trebuie să facem o foarte necesară precizare.
Molima care bântuie în lume este reală și împotriva ei trebuie luptat cu toată hotărârea dar, în același timp,măsurile luate de “putere” sunt exagerate și categoric au o motivație ulterioară.
În universul penitenciar sau concentrationist, una dintre cele mai aspre pedepse suplimentare, menită să fărâme voința celui deținut, este “izolarea”. Punerea celui pedepsit în imposibilitatea de a comunica, de a avea legături inter-umane. O altă formă, frecvent folosită în infernul concentrationist comunist, era izolarea a doi deținuți pentru luni, sau ani, în aceiași celulă. După câteva Săptămâni de izolare, cei deținuți ajungeau să se dușmănească. Să se dușmănească pentru orice, pentru felul în care mănâncă, pentru felul în care dorm, pentru felul în care își suflă nasul, pentru faptul că există. Mulți ajungeau să se bată între ei, să se autodenunțe pentru vini imaginare, să își dorească reciproc moartea.
În momentul de față țări întregi, și asta înseamnă oamenii, fiecare dintre ei, sunt siliți la izolare. Nu știm cât va dura această izolare. ”Motivul “este o gripă care, în rare cazuri, are forme grave și are forme grave pentru cei care au condiții medicale preexistente. Numărul celor morți în urmă acestei gripe este absolut minuscul, raportat la populației planetei. ”Groaza” de această gripă este creată și întreținută la nivelul unei isterii colective. Urmările acestei izolări și stagnări vor fi dramatice. În Toamnă vor fi uitate efectele gripei, dar consecințele economice vor fi teribile. După părerea mea această isterie are, un scop limpede: să pună populația cu “botul pe labe”, să o reducă la control total, să reducă persoana umană la degradantă stare de individ, număr socio-economic, singur și la voia “puterii”. Încă mai mult, să inducă un sentiment de totală dependent față de “stat” și să creeze, prin aceasta, direct sentimente pentru statul care a creat situația în primul rând, clasicul sindrom Stockholm. Este de la sine înțeles că într-un asemenea climat excesele și abuzurile factorilor de putere, poliție, armată, jandarmerie, vor crește peste măsură și nu va fi cale de apărare pentru cel “izolat”. Legat de această stare ne putem aștepta la înmulțirea actelor de tâlhărie și un început poate fi văzut în actele masive de dezobediență ale unor grupuri “marginale”, spre exemplu ale etniei ‘rom”.
În al doilea rând se caută eliminarea oricărei căi de ieșire, oricărei cai de a putea păstra integritatea morală și de conștiință a persoanei, eliminarea dimensiunii și suportului spiritual. Să ne aducem aminte, în acest context, că singurii care au putut supraviețui ororilor din universul concentrationist comunist, singurii care și-au putut păstra integritatea morală și intelectuală, au fost cei care au stat neclintiți în Credință, Nădejde și Dragoste în Dumnezeu, Cel în Treime mărit. Pentru a distruge acest suport Bisericile au fost închise. Trebuie să repet, dacă cineva își imaginează că “statul” a avut intenții bune, efectiv este de o prostie profundă. Cine poate crede că “teama” de contaminare a dus la Campania împotriva “Împărtășirii” celor credincioși? Ce bune intenții puteau avea aceia care, din capul locului, nu participă la viață liturgică? Cum se face că această “grijă” a erupt așa de violent dar, în același timp, sodomia și consecință ei, virusul mortal SIDA, nu sunt carantinizate? Oare este așa de greu de recunoscut aici rea credință și intenție demonică? Să nu ne amăgim!
Prima manifestare a acestei izolări draconice și fără rost, o vedem. O vedem sub formă tulburărilor psihice și sub formă creșterii exponențiale a violențelor domestice. Cum spuneam, oamenii izolați și forțați să viețuiască în spații restrânse,ajung să se urască și să se dușmănească. O mai vedem în creșterea tâlhăriei și activităților ilegale. Trebuie iarăși să ne gândim că această “izolare” a fost o repetiție generală a unui plan și unor stări care așteaptă omenirea în viitor.În același timp este foarte posibil ca globalist-sodomia să fi făcut o enormă greșeală.
Căci a devenit limpede că singurele formațiuni care funcționează sunt statele naționale.La fel de limpede s-a dovedit că “solidaritatea” globalist-sodomita se referea doar la posibilitatea celor foarte bogați și a instituțiilor financiare trans-naționale de a jefui în voie. Este mai mult decât probabil că această criză să marcheze începutul sfârșitului pentru bestialul imperiu globalist-sodomit.
Dar, din nou trebuie repetat, principalul scop al acestei isterii induse artificial, este de a distruge viața spirituală și mai exact Biserica, Trupul lui Hristos.
Acesta a fost și rămâne scopul dar, în calea celui rău stă o făgăduință mai tare decât a oamenilor.
În chip înțelept Ierarhia Ortodoxă a ales să nu confrunte pe cel rău, dar, în același timp, a întețit rugăciunea și flacăra ciclului liturgic. Cei credincioși au fost îndemnați să preschimbe locuințele lor în chilii de închinare. Duhul rugăciunii ține viu Trupul lui Hristos și nici nu poate fi altfel.
Biserica,’una, sfânta, sobornicească și apostolească”, Drept Măritoare, Ortodoxă, nu poate să cadă și nu poate să dezamăgească. Cât suntem în lume vom avea parte de încercări și de suferință, dar avem și certitudinea: dacă vom cădea cu Hristos, cu El și în El ne vom și ridica!
——————————
Alexandru NEMOIANU, istoric
Jackson, Michigan, USA
10 aprilie 2020