Alexandru NEMOIANU: Despre ,,sensibilități”

Ei bine această nevinovată, adevărată și în bună credință afirmație a fost vehement și vicios atacată de o anume M.M, rezidentă în Israel. (Obiecțiile ei au intimidat pe cel care modera pagina unde am postat la limita spaimei. Bunul preot, față de care am doar sentimente pozitive, a fost atâta de tulburat, cuprins de asemenea panica încât, pentru a îl liniști, am părăsit grupul cu pricina. Precizez că am bucură de a NU fi întâlnit niciodată pe această “doamnă”, M.M!)

Vehementa M.M spunea că, injunctia pikuach nefesh nu ar avea acțiune doar asupra Ovreilor ci și a celor din afară iudaismului, a “goyms”. Orice încercare de a raționa cu ea s-a dovedit fără rost. La orice argument, documentat, al meu, M.M recurgea la stereotipuri și la veșnica, plictisitoarea și veșteda acuză de, ”antisemit”.

Între altele M.M era deranjată de faptul că folosesc termenul Ovrei. Am încercat să îi spun că este un termen legitim și folosit, cu argumentare, de către Părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia care, cred, nu poate fi acuzat de “anti-Semitism”. În aceste condiții mă simt obligat sa dau câteva explicații.

Toate învățăturile de credință sunt adresate și privesc grupul care îmbrățișează o anume credință: musulmanilor li se adresează Coranul, Creștinilor li se adresează învățătura Ortodoxă, iar Iudaismului i se adresează Talmudul și cărțile de învățătură rabinice.

În cazul iudaismului rabinic și a celor spuse în Talmud, esențială este învățătură după care, cei care aparțin acelei credințe (Ovreii), au o relație specială cu divinitatea, un statut privilegiat și lor li se aplică legile iudaice. Cei din afară, ”neamurile”, ”goyms”, stau sub alte măsuri și nu se află pe același nivel. Nu pe acești “goyms” îi privesc legiuirile, restricțiile rabinice și injunctia “pikuach nefesh”. În această privința nu au rost dispute, cele spuse sunt un fapt. Un fapt care, cei interesați, îl pot verifica pe larg în lucrările: Justinas Bonaventure Pranaitis, ”Christianus in Talmud iudeorum”, 1892 sau, Johann Andreas Eisenwenger, ”Endecktes Judenthum”.

Faptul că iudaismul rabinic consideră pe adepții săi superiori tuturor celorlalți nu are de ce să surprindă. Este o credință și deci creadă ce vor. Ce surprinde neplăcut este însă superbia unora dintre acești adepți, care nu admit că și între ei pot fi defecte, insuficiențe sau lucruri care ar putea fi îndreptate și expectatia ca normele rabinice si in general conceptul ca Ovreii stau deasupra tutoror, să fie acceptate fără conditii de toți și toate. Iar asta nu se poate! Este atitudinea Fariseului față de Vameș. (vezi Luca 18;914) „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era vameș. Fariseul stătea în picioare şi se ruga în[a sine însuşi astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt că ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar că acest vameș! 12 Eu postesc de două ori pe săptămână[b] şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!» 13 Vameșul însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» 14 Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!“:”

Este deci vorba despre aroganța și superbia fără hotar a unor oameni care se socotesc pe ei speciali și care consideră că triumfalismul de azi va fi fără sfârșit. Categoric se înșeală dramatic.

Cei care sunt copleșiți de părere de sine nu sunt capabili să își îmbunătățească propriile căi. Ei nu sunt capabili să vădă că toate pe care le cer pentru sine:egalitate,respect,etc.,pentru a le primi,trebuie la rândul lor se le practice. Ei sunt cei care se revoltă la auzul unor termini ca “țara Germanilor”, ”țara Italienilor”, etc. dar nu și când proclamă că țară lor este strict al celor care practică și credință lor. Ei nu se revoltă când vad minoritarii din țara lor hăituiți și împușcați fără milă, o țară care pe față practică apartheidul!

Acestea sunt vicii de comportament dramatice și dublu standard sistematizat și având consecințe tragic și cărora le stau complici și indivizi că doamna M.M. Este trist că aceste false și penibile “sensibilități” de mahala sunt acomodate chiar și bunul preot de care pomeneam și care s-a înspăimântat fără măsură, efectiv a fost năucit de frică. Dar esențial este următorul lucru.

Cei care țin de iudaismul rabinic vor trebui să își amelioreze căile. Le vor ameliora, fie practicând minimală smerenie și toleranță, fie repetând tragediile, care i-au vizitat în cursul istoriei și din care, se pare, prea mulți dintre ei, nu au învățat nimic.