Existența omenească este în ultima instanța înlănțuirea unui șir de alegeri,de opțiuni,pe care toți și fiecare dintre noi le facem clipă de clipă, zi după zi. Aceste opțiuni sunt rezultatul conștiinței noastre, mediului în care trăim dar mai ales sunt expresia condiției noastre de persoane libere, slobode a alege între bine și rău. Câteva detalii și comentarii pe marginea celor arătate cred că pot fi folositoare.
Există o tendință de a discuta la nesfârșit probleme de “politică” socială, culturală și economică. Aceste discuții cel mai adesea sunt exerciții în lipsă de consecință, sunt pur și simplu trăncăneala. De multe ori aceste discuții sunt și prilej de a afla prieteni, de a exersa mintea și chiar de a învăța, măcar câte ceva. Alte ori ele sunt prilej de gâlceavă ori sfadă. Ce le caracterizează, cel mai adesea, este împrejurarea că ele sunt amestec de politică “reală” și politică “ideală”, două nivele care se exclud și amestecul cărora face discuția fără rost și fără rezultat. Dar într-un anume fel ele reflectă totuși starea lumii.
Istoria lumii văzute este în ultima instanță succesiunea unor revoluții, a unor “răsturnări”, de stare materială și mentală. Revoluțiile (sub forma loviturilor dinastice, a năvălirilor din afară,a tulburărilor sociale, etc.) nu sunt, în ultima instanță, decât doborârea unor stări economice, sociale și mentale. Cei care înfăptuiesc revoluțiile știu bine acest lucru și de aceea întotdeauna “revoluționarii”, între primele lucruri pe care le fac, caută să rescrie istoria, să forțeze datele istorice într-o manieră care să le confere lor, uzurpatorilor”, legitimitate. Acest lucru este făcut mereu, fie sub forma minciunii sfruntate și cu silnicie impusă, a propagandei grosolane ori sub forme, să le zicem, mai subtile a căutării de a impune noi modele repetitive de interpretare a fenomenelor politice, culturale, etc.(Ceea ce caută, spre exemplu, să facă “deja” internaționalistul George Soros și slugile lui în Răsăritul Europei de după căderea bolșevismului). Dar dincolo de schimbările legate de momentul politic există “starea sub lege”, starea de statornicie în cele care definesc un Neam în Istorie. Întotdeauna au fost oameni care au refuzat ieșirea de “sub lege” și au rămas statornici în tiparele vechi, tradiționale, cele care leagă lumea văzută de cea nevăzută. (Între ei sunt oamenii “de la munte”, căci “muntele” este locul în care forțele naționale duhovnicești se adună la vremi de nevoie.) Acești oameni sunt cei care au fost etichetați de “reacționari’ dar care mereu au păstrat matricea primordială, arhetipală care a îngăduit nemuririlor să se regenereze după blestematele “revoluții”.
Cele spuse mai sus pot fi dovedite și în “mic”, prin exemplul familiilor.
Aceia dintre membrii neamurilor care s-au încăpățânat să păstreze vatra strămoșilor lor, să vegheze ca amintirea mormintelor lor să nu apună au fost mereu cei care au făcut continuitatea de neam cu putință și “reacționarismul” lor a făcut, pentru neamul lor, viitorul cu putință. Sunt cei care, conștient sau inconștient, au jurat să nu uite niciodată ceea ce datorează strămoșilor.
Mai mult decât orice cele arătate dovedesc că opțiunile noastre au importanță, că ele sunt întotdeauna între bine și rău și astfel, măcar câteodată, se pot înscrie într-un plan a cărui desăvârșire o putem doar contempla.
–––––––––––––
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
17 august, 2018