Valea Almăjului, ”este un loc care se află ca și cheie de boltă a Neamului Românesc.
O “țară” românească, fără început în istorie, din totdeauna, care alcătuiește un model al ființei românești și înțelegerii românești a diferenței dintre bine și rău. Se poate spune fără exagerare că și de ar rămâne ca singur loc românesc (să nu fie așa!) și Neamul Românesc s-ar putea regenera din și prin Valea Almăjului.
Între trăsăturile care fac Almăjul, trecutul sau istoric și pe locuitorii săi cu totul speciali, se află împrejurarea că întotdeauna, în tot cursul existenței sale, cum spuneam fără început, a existat o completă și indiscutabilă stare de libertate.
Locuitorii Almăjului au fost liberi nu doar ei ca persoane, dar și toate proprietățile lor individuale și comunale, munți, ape, pășuni.
Nici regii unguri, nici pașalele turcești, nici Împărăția Austriacă, nici dubla monarhie, nici comunismul, nu au putut răpi această libertate și acest duh de libertate.
Iar spre a le încununa pe toate Almăjul a fost dăruit de Dumnezeu cu frumuseți naturale superlative. Nu spun că sunt cele mai frumoase locuri din lume, dar pot spune că locurile din Almăj sunt la fel de frumoase ca acele locuri ”cele mai frumoase” din lume!
În istoria pe care o trăim, în timpul care ne-a fost dat celor care azi suntem vii, singurul timp în care putem alege între bine și rău, Almăjul are un loc special.
Acest rol special este dat de faptul că în lume, în acest timp istoric, se înfruntă două ideologii: a “globalismului” și cea a Neamurilor și “locurilor”.
Este bine știut că “globalismul” este ideologia unui imperialism decadent, care urmărește pierderea identității, transformarea persoanei în cifră socio-economică, instaurarea unei mediocrtități degradante. Iar ideologia Neamurilor și a locurilor este cea care afirmă identitate, demnitate personală, calitate în spirit, atașament necondiționat pentru Ortodoxie.
În momentul de față, în ciuda inegalității de mijloace, Neamurile și locurile sunt cele care biruie “globalismul” degradant; din Catalunia până în Ahaia, din Lombardia și până în Almăj. Altfel spus, ”nigeiile” din Almăj au înfrânt “globalismul!
Dar acest “globalism” continuă să se înverșuneze și continuă să facă rău. Mai ales caută, că prin cei care îi sunt, conștient sau inconștient aserviți, să lovească “locurile” și starea lor.
În cazul specific al Almăjului acest lucru se face, azi, sub formă “concesionărilor”.
Administrații comunale alese (“primării), deci entități eminamente vremelnice, în mod constant caută să înstrăineze din hotarul comunelor. Prin acesta acțiune Almăjul își pierde identitatea și “baroniile” și sclavia sunt introduse prin ușa din spate. În viitor, dacă aceste “concesionări se vor face, almăjenii vor trebui să plătească pentru a se folosi de pășuni, pădure, izlazuri. Să fim bine înțeleși!
Situația de comune libere, libere din totdeauna așa cum spuneam, i-a făcut pe almăjeni să fie așa cum sunt: spontani, autentici, siguri de sine, ironici, neînfrânți. Dacă situația, statutul comunelor lor s-ar schimbă această condiție de om liber ar înceta să mai fie susținută de o realitate socială și economică. În timp almăjenii ar ajunge slugi. Să nu fie așa!
O primărie nu are dreptul sub lege să înstrăineze din hotarul comunei pe care o administrează și asemenea “acte” de așa zisă “concesionare” sunt, în fapt, nule și neavenite. Trebuie să fie bine înțeles că după lege o concesionare poate fi făcută, la caz că ar aduce beneficii economice comunității. Dar concesionare înseamnă păstrarea constantă a destinației suprafeței concesionate. În alte cuvinte. O pădure nu poate fi preschimbată prin “concesionare” în teren de fotbal, sau o pășune alpină nu poate fi “prin concesionare” transformată în parcelare pentru vilele unor neo îmbogățiți.
În acest sens de tristă notorietate este cazul Bozoviciului unde un vremelnic și de traistă amintire edil a căutat să înstrăineze, prin “concesionare”, circa două treimi din hotarul comunei. Dar practica nu se rezumă la acel caz. Din informațiile pe care le dețin aflu că în urmă cu câțiva ani un Vice Primar și apoi “primarele” din Prigor au căutat să înstrăineze din hotarul comunei. Aceiași Primărie Prigor (al cărei primar, Pavel Verindeanu a fost condamnat la închisoare în 2014 pentru luare de mită) a dat acord de construcție pe Semenic, în interiorul uneia dintre puținele turbării active din Europa. (Faptul a fost amplu comentat în presă centrală românească). Și cazurile sunt mult mai numeroase. Iar apoi a cautat să preschimbe “prin concesionare” pășunea Semenic în gazdă a unor unități de producție energetică eoliană. Asta nu se poate! Ce este extrem de grav este faptul că numita “concesionare” ar fi fost făcută în folosul unor firme în al căror consiliu de administrare sunt rubedenii ale acestor vremelnici edili. Un flagrant caz de conflict de interes! La fel de scandaloasă a fost încercarea de a construi două microhidrocentrale, absolut inutile și fără valoare economică, pe râul Nera. Singurul rezultat ar fi fost distrugerea râului și a sistemului ecologic din una dintre puținele zone rămase nepoluate în România și căptușirea cu bani a bătutului de Dumnezeu Pavel Verindean și acoliților lui. Doar eroica rezistență a locuitorilor din comună Prigor, mobilizați de către inimosul Preot Profesor Doctor Petrică Zamela, a oprit această acțiune criminală. Mai mult încă edili, “primarii” locali au fost prinși în flagrant delict de luare de mită. Evident că “marele joc” abia începe și punerile în “lanțuri” vor urmă în ierarhie inversă, de jos în sus. Mai grav aflu că nevrednicul Pavel Verindean încă mă contempla gândul de a reveni ca edil (primar ) în Prigor. Acest personaj, eminamente negativ, nu mai are rațiune și nici urmă de rușine. El trebuie alungat din spațial public și izolat.
În momentul de față este necesar ca aceste încercări de “concesionare”, în fapt devastarea hotarelor comunale, să fie oprite. Practica acestui rapt trebuie făcută publică și trebuie condamnată public.
Toți cei care iubesc Almăjul au datoria morală să împiedice și să oprească rușinoasa practică a “concesionarilor”.
Pentru locuitorii unei comune este incomod și uneori direct periculos să se opună unor primari abuzivi. A sta de partea dreptății nu a fost niciodată ușor. Să ne amintim de cele petrecute în urmă cu șase decenii când fii ai Almăjului au luat calea codrilor și au stat, cu arma în mână, contra răului vremii. Să ne amintim că acei oameni sunt amintiți cu cinste și evlavie și nu cei care i-au hăituit și nu cei care s-au pus în jalnica postura de “martori” ai acuzări, Iude ale sistemului bolșevic. Să ne amintim că aceste administrații comunale sunt, slavă Domnului, vremelnice și să ne gândim mai bine pe cine vom alege în viitor să grijească de bunul public.
———————————
Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center
4 decembrie, 2017