De mai multe decenii colaborez cu articole la diferite periodice din țară, din Statele Unite și din Canada. Aceste colaborări au fost, în cele mai multe cazuri, ocazionale. Dar în câteva, sau mai exact cu câteva dintre publicații, am avut legături permanente și chiar de “suflet”. Una dintre ele am considerat-o că fiind parte din “casă”. Am căutat să ajut, am căutat să laud, am contribuit material, am făcut cam tot ce pot pentru ea, am influențat favorabil către ea prieteni.
Am fost îndurerat atunci când cel care o întocmește nu a primit anume credențiale pe care, în continuare cred, că le-ar fi meritat (i.e membria in Uniunea Scriitorilor). În asta am văzut tratarea lui cu superbie de către grupuri care se considerau “elitiste”. După părerea mea, o revistă locală și care promovează identitate locală, merită acreditări cuvincioase. Dar nu a fost așa. Acestea fiind spuse cu sinceră durere și mâhnire am văzut maniera în care acea revista a început să decadă și deci să confirme lipsa de încredere cu care a fost tratată.
Întemeietorul revistei a dat disproporționat credit uneia dintre colaboratoare. Iar acest credit s-a datorat unor sentimente care aveau acoperire doar până la un punct și categoric fără legătură cu valoarea literară. Mai răspicat, sentimentelor paterne. Oricum din acel moment revista a început să găzduiască materiale fără legătură cu scopul ei și să prezinte elogios lucrări, din punct de vedere al valorii literare, îndoielnice sau încă mai rău; versificări rudimentare. Încă mai dramatic, personalități ale scrisului bănățean și românesc și încă mai exact, cel mai de seama prozator bănățean și care este din zona, a fost marginalizat ; o manifestare de lipsa de bună cuviință.
În același timp revista a început să promoveze scrieri ale celor care, în imaginația fondatorului revistei, ar fi putut promova cariera persoanei pomenite mai devreme. Chiar și acest servilism putea fi înțeles, iarăși, până la un punct. Dar pragul toleranței și înțelegerii pentru sentimentele paterne a fost trecut în momentul în care “revista” a refuzat publicarea unor “opinii” alternative privind materiale ce le-a găzduit sau patronat. Poate fără intenție, poate cu bună intenție, poate din ignoranța, poate din trufie stultiara, revista s-a înfundat devenind un manifest de promovare. Deci practic s-a auto eliminat dintre revistele credibile și demne de respect. Păcat!
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
5 februarie 2018