Durerea a ieșit înaintea tuturor sentimentelor de când cu ,,penitența” libertății…
Trimitem plâns sub forma de inimioare, ape, melodii, flori soare, captive și ele dar viu colorate.
Noi, doar noi le putem șterge lacrimile. Ne-au fost atât de aproape, la îndemână, ne-au răsfățat și …le-am ignorat de multe ori fiind suprasaturați de binele pe care l-am vrea prezent…
Vom ieși și din colivii!
Fiecare cu ce a învățat, meditat făcut în acest timp; Rugi sincere, implorări, apropierea binelui, împăcarea cu el, cerându-i iertare că l-am abandonat în locul firii egoiste.
Curcubee care ne-au ținut de dor de oamenii frumoși, sinceri ca și culorile lor, iubirea aproapelui care este o binecuvântare pe care am dori să o ținem de mână, rușinându-ne că ”ne cam săturasem de presiunea socială.
Răbdare cu cei aroganți și cei mai puțin înțelepți?!
Cu ce am intrat și cu ce ieșim din ”arestarea libertății sociale? Aaaa… să nu uităm florile, zâmbetul, când ne vom revedea, mulțumirile celor care s-au rugat în tot acest timp pentru noi făcându-ne existenta mai prietenoasă.
Să păstrăm câte o lacrimă când vom vorbi despre cei plecați în acestă primăvară a umbrelor mutate…
Mi-e dor de voi, de toți!
——————————–
Alexandrina TULICS
Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.
3 aprilie 2020