Îmi picuri amintiri -trecute
Cu zâne, Feți -Frumoși și zmei
Și cu viteji la poarta țării,
Atât de mult, doream să fiu ca ei…
Cu pâine caldă-colăcei,
Și roșii-brânză;ca acasă,
Cu lăcrimarea mamei-n rugi;
Să ne încredem doar în El,
Că Domnul, nu ne lasă!
Cu pruni bogați și nucile-ncuiate,
Cu lada de făină și mălai
Și bogății cu uși -neîncuiate
În liniștitul trai…
Cu tâlvu-n must și boii-n car,
Cu rugăciunile bătrânilor-n hotar,
Cu pâine-n țăst și apa în carafă,
Și țarina atâta de bogată…
Cu ”cucurigi ” în zori de zi,
Cotcodăcit pe ouă,
Cu bucuria fericitului copil,
Mirat de raza soarelui în rouă…
Mi-e dor!
De degete-nnegrite-n nuci
De mine și bunicul descojite,
De carele pline la vie,
În mulțumirile-Aceluia ce va să vie,
Mi-e dor …
De păduricea cu dăfini,
De roiul -zumzet ,dulcele -albini,
De hotărârea vocii-bătrânească:
-Copii, copii, veniți la masă!
Îmi scald iubirile-amintiri,
În lacrimi -rouă-mijlociri,
Te rog Iubite Tată,Te rog mai lasă,
Să fie ROMÂNIA ,
Așa cum eu o știu: ACASĂ!
——————————–
Alexandrina TULICS
Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.
10 mai 2020