Alexandrina TULICS: Nădejdea pentru veșnicie (poeme)

Ruga

(Conversație… )
Ce să-Ți mai spun Christos
iubit
Când vântul rugile-mi purta,
Misivele nescrise,
Și porumbeii-n alb
Îmi legănau noianele de vise?
Iar zorii zilei au zâmbit
Când Te chemam în bucurie
Dar nopțile, voiau să-mi șteargă
Nădejdea pentru veșnicie?
Ce să-Ți mai spun când totul
știi:
De mine, -ai mei, de pace sau
tristețe,
Când Te aștept în orice ceas
Să vii să-mi dai binețe.

 

 

Mă doare…



Mă doare-apusul în mijlocul zilei,

Lacrima celui ce nu poate s-o plângă,

Piatra pusă pe gura fântânii,

Ruga rândunicii cu aripa frântă.

Mă doare suspinul tatălui

În biserica goală,

Casa părăsită de cei legănati,

Pâinea neîmpărțită

Celor iubiti și ținuți în poală.

Mă doare stânca uscată

Ce-n buluci

Apa curgea altădată,

Poteca spre casă de unii uitată.

Mă doare fuiorul netors,

De mâna departe plecată

Și rugul trandafirilor arși

Cu fața roșie altădată.

Mă doare aeru-n noi speriat,

De ciumi venite de-afară,

Și lipsa cârdului de cocori

Ce-i așteptat în primăvară.

Mă doare demult țara mea,

Cu fețe de bătrâni arși în soare,

În fața pământului aplecați,

Ca-n fața unei icoane.

Mă doare tot ce-am iubit:

Păduri duse dincol’ de hotare,

Casa cu ștergar primenit,

Ca-n ziua de sărbătoare.

Mă doare…

Plâng înfundat și mocnit,

Când văd că tot ce-a fost bun,

Nu mai zâmbește spre soare.

                   Februarie 2020-Delafield

 

 

Caisul

 

Un gospodar
a semănat un pom de cais -n grădina sa,
Cu gândul la caise coapte,
ce-n vară le va savura.
L-a îngrijit, săpat, udat în jur,
Să crească bine, drept, curat,
Iar pomul a înflorit și a rodit,
Așa cum omul în răbdare l -a așteptat.
‘L vedea cum se-ndrepta înspre lumină,
citind ades sub el Psaltirea,
Și tare bucuros era
gândind unde -i va adăposti rodirea!
Dar… un roi de viespii și-au făcut,
Un cuib de lucru-n caisu-i roadă,
Și-n timpul negândit de scurt,
Peste rodire-au dat năvală!
Plângea în suflet bietul om,
Cu ochii înspre cer cu inimă-ntristată,
De mila caisului iubit,
Și roada lui stricată…
A înțeles atunci-ntristat,
Că în grădina ce-o-ngrijești,
Pe lângă-albini, mai vin și;
Musafirii nepoftiți, ca-n tristele povești…

——————————–

Alexandrina TULICS

S.U.A.

17 martie 2020

La mulţi ani !

Revista Logos şi Agape

Lasă un răspuns