Îmbrățișarea primăverii
…Mi-am prins coconi de salcie în păr,
Și ghioceii-i țin în mână,
Lalelele le am în odăița cu iertări
zambilele-albastre stau pe masă,
Printre miresme;Îmbrățișări să-mi dea,
și șoapte îngerești din lumea cerului să-mi spună.
Mi-am pus brândușele în geam,
Să plece înghețarea arogantă
Să vină,cânte,trilul mierlelor-n copac
Și mieii iar să zburde
ca-n minunată țara noastră.
Am pașii încălziți pe cale,
Mă duc să mă smeresc doar Lui,
Să las în urmă umbra și-nghețarea
Mă duc cântând doar Mielului.
Îmi pregătește Domnu-o dimineață
În noaptea-n care iarna în zăpadă se răsfată,
‘N oftatul meu de dor de primăvară
Și undele luminii ce inima-mi -nconjoară.
Mă duc,mă duc pe Cale,să ies
din ierni,îngheț și strâmtorare.
O vară în iarnă
Sub mantia albă a iernii,
Sunt şoapte cu dorul de vară,
Visează teiul din curte
Şi-n flori, miresmi i se strecoară
Se-ascund în doiniri şi salcâmii,
Cu dorul de zumzetul lin
Al rugilor celor ce lucră afară
Şi-al vrednicelor albini.
Se simte o boare amară,
Puterea din verde pelin.
Se cheamă în şoaptă castanii,
Se scutură-n gând suspinând.
Prin verdele frunzelor, hlubanii
Se-alintă, altor păsări răspund.
E o splendoare în toată livada
Şi piersicii-n roadă zâmbesc
Cu zeama la gură, copiii,
Se satură şi mulţumesc.
Şi prunii-s în freamăt de dorul de soare,
De păsări,lucernă şi crini
De muzica ce-i înfioară,
Când doina, se plânge-n suspin.
O altă cântare se-aude,
Din cortul de lângă fântână,
O mamă îşi leagănă pruncul
Şi-n cântece,rugi, îl alină.
Domneşte puterea de poamă
Şi soarele în strălucit,
Aruncă cu milă lumină,
S-arate că-i fericit.
O vară în plină ninsoare,
Ca ziua în norul furtunii
Ne-nvaţă căci nu gerul e veşnic
Ci raza Luminii.
——————————–
Alexandrina TULICS
Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.
Februarie 2020