Colindătorii sunt la poartă?
Dantela înghețată la fereastră,
Mă duce în copilărie,
Noian de amintiri. . . familia
Și jocurile din pruncie.
În prima zi de Noul An
M-opresc, trăiesc în bucurie,
Mă văd. . . cu gândul alergând
Dincol’ de geam, unde,
Mă așteptau afar-nămeții
Și plugușorul încă din fiorii dimineții.
Ne colindau în pace și din carte,
Flăcăi voinici din scumpa noastră glie,
În ger, ei ne urau de: sănătate,
De rod în casă și bucate,
De pace-n țară și-n afară,
Iar răului. . . urarea cea mai dulce, tare:
-Să ias-afară! Ducă-se în pustie!
Aștept colindătorii din trecut,
Urările de bine!
-Să fie pace-n țara mea;belșug, iertare, pâine!
Să iasă gazdele și-azi cu grâu în mâini,
Colindătorilor la poartă!
Să îi primească-n bogății, ca pe
Românii tineri, de-altă dată!
Colinda ciotului de brad
Alexandrina Tulics–album Pâine Din Țăst
Aseară, plângea lumina în fereastră,
în cruce-o doină ,
cântată de o pasăre măiastră,
Din nai de plop și dor de mine
strigându-mă printre suspine,
jelea de greu și de rușine,
de noi, de mine și de tine,
de depărtări și cetina-i în iubire.
Era colindul ciotului de brad,
un cânt ce
n-am crezut că-l va cânta vreodat’
pe-al țarii noastre prag.
Aseară în lumini,
curgea zăpadă pe fereastra mea,
cu lacrimi -stele,seara se-mbrăca.
Ninge?!
Ninge cu flori sau cu îngeri?
Cu aripi sau pene,
smulse de vânturi-n furtună?
Cu vorbe, cu jale, cu lacrimi
și plâns auzit din bătătură?
Cu pâine și rouă ce ne vrea
și-n anul ce vine-mpreună?
Cu prunci
aduși de berze debusolate,
că, nu știu adresa,
pruncului unde să-l lase?
Cu steaguri trufașe ce-mi vor bogăția,
A mamei lăsate în plâns,România?
Cu inima Pruncului,a Celui Născut
Să-mi păzească viața, casa și locul durut?!
——————————–
Alexandrina TULICS
Delafield-Oconomowoc
Wisconsin, S.U.A.