Gândul tău
Voi pătrunde
În marea neagră
Din a ta privire
Un tărm tăcut,
Fără de fund.
Voi rătăci prin vise,
Gându-ți voi fura
Şi iĺ voi purta
Prin lumea mea
Împodobit cu şoapte
De dragoste,
Şi luciri de stele.
Îl voi ascunde
Ca pe o comoară
In a inimii cămară,
Să crească
Să dospească
În a iubirii flacără.
Îl voi lăsa apoi
Să curgă şuvoi,
În lacrimi sărate,
Adevărate perle,
Sidefate mărgăritare
Adunate toate,
Cu dorurile mele
Peste gene,
Pe visele mele,
Pe care-ți scriu poeme.
Cu lacrimi de iubire
Plutire
Privirea ta alunecă sclipind,
Pe corpul meu diseminează
În macii sângelui clocotind,
Flacără, ce trupul luminează
Buzele noastre, două aripi
Fremătând, se caută-n zbor,
Într-un sărut se vor contopi,
Două păsări planând pe dor
Mă pierd in umbra ta oftând
Plutim pe-a timpului clipită,
Uniți de o simțire şi-un gând,
În anotimpul lipsit de limită
Durere ce arde
Durere
Ce arde,
Sfâşie,
Loveşte,
Răneşte,
Amețeşte,
Se duce,
Dispare,
Vine,
Revine.
Fără ştire,
Mai tare,
Se întinde.
Fugi,
Socoteşti,
Gândeşti,
Cu boala lupți,
Cu răni,
Dureri.
Te prefaci
Că râzi,
Glumeşti,
Timpul să opreşti,
Când bine eşti
Şi te ridici,
Te scuturi,
Izbuteşti,
Boala o răpui
Ajutat de cei buni
Doar iubirea,
Credința
Învinge starea,
Boala
Durerea.
Ea îti dă forța
De a lupta
Doreşti,
Să renaşti,
Să te aduni,
Alături
De cei buni,
De cei ce-i iubeşti
De îngeri păzitori,
De luceafărul din zori
Plutesc
În lumea mea plutesc printre vise
Mă simt o zeiță cu puteri magice
Chiar dacă ades de nori se lovise,
Ploaia a şters toate clipele tragice
Plutesc peste valuri ca pescăruş,
Un fulger ascunde uitarea în mare
Talazurile izbite cântă din arcuş,
Tăcută e clipa furişată-n zare
Plutesc peste lume ca un condor,
Vrăjită-s de albastru, verde, culoare,
Simt libertatatea prin fiecare por,
Mă regăsesc în natura creatoare
——————————–
Alexandra GĂLUȘCĂ
Brăila
Imagine – Pictură de Anastazia Sestako